Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MIÉRLĂ, mierle, s. f. Pasăre cântătoare de pădure, cu cioc galben și cu pene negre (Turdus merula).Mierlă sură (sau gulerată) = pasăre migratoare cu pene de culoare brună, cu un guler de pene albe în jurul gâtului (Turdus torquatus). Mierlă de pârâu = pescărel. – Lat. mer(u)la.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
miérlă (miérle), s. f. – Pasăre cîntătoare (Turdus merula). – Mr. ńerlă, ńirlă, megl. (m)ńierla, istr. merlę. Lat. mĕrŭla (Pușcariu 1073; Candrea-Dens., 1104; Iordan, Dift., 95; REW 5534; Bărbulescu, Arhiva, XXX, 62 și XXXIX, 61), cf. it., prov., cat. merla, fr. merle, sp. mirla, port. miero. Fonetismul normal ar cere un rezultat *miarlă, cf. herbaiarbă; reducerea iaie, s-a explicat diferit, prin influența formelor cu diftong aton, ca mierloi (Candrea-Dens., 1104), din pl. mierle (Pascu, Beiträge, 18) sau de la un alb. mierlë (Pascu, Arch. Rom., IX, 320). – Der. mierloi, s. m. (bărbătușul mierlei); mierlesc, adj. (Olt., varietate de struguri).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
miérlă s. f., g.-d. art. miérlei; pl. miérle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIÉRLĂ ~e f. Pasăre migratoare cântătoare, de talie mică, cu cioc galben și cu penaj negru la mascul, iar la femelă cu cioc și penaj brun. /<lat. merula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MIERLĂ-DE-ÁPĂ s. v. pescar, pescărel, pescăruș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MIERLĂ-DE-PÂRÂU s. v. pescar, pescărel, pescăruș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MIERLĂ-GÁLBENĂ s. v. grangur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÎMPIA MIERLEI v. Kossovopolje.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)