MÍGMĂ, migme, s. f. (Înv.) Amestec de liant, agregat mărunt și apă, asemănător mortarului, în care se pune cărămidă pisată și care este folosit în zidărie. – Din ngr. migma, lat. migma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mígmă s. f. – Ceară veche. Ngr. μίγμα „amestec”. Termen ecleziatic.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mígmă s. f., g.-d. art. mígmei; pl. mígme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink