Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lucra cu răbdare și cu minuțiozitate; a bunghini. ♦ A lucra fără spor. [Var.: migăí vb. IV] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIGĂLÍ vb. 1. (pop.) a piguli, (reg.) a bunghini, (prin Mold.) a bichiri, (prin Mold. și Munt.) a puchini. (A ~ la o broderie.) 2. v. mocăi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MIGĂLÍ vb. v. lenevi, trândăvi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
migălí (migălésc, migălít), vb. – A-și da silința, a se concentra asupra, a face ceva încet și cu grijă. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 93), cf. cîrcăli, mocoși, sucăli etc. Legătura cu sl. migati „a închide ochii” (Cihac, II, 195), cu mic (Tiktin) sau cu miji (Scriban) este improbabilă. Var. Mold. migăi, Olt. migoroși, Munt. pigăli, piguli, ultima și cu sensul de „a ciuguli”, cf. ciuguli. Der. migală, s. f. (meticulozitate, amănunt, chițibuș), postverbal; migăleală (var. piguleală, folosită numai de Caragiale), s. f. (amănunțime, fleac; lucru îngrijit); migălos, adj. (meticulos, minuțios); migăială, s. f. (meticulozitate); migălitură, s. f. (meticulozitate); migoroșeală, s. f. (Olt., minuțiozitate).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
migălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. migălésc, imperf. 3 sg. migăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. migăleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A MIGĂLÍ ~ésc 1. tranz. A face cu (multă) migală. 2. intranz. 1) A lucra cu (multă) migală. 2) pop. A lucra încet și fără spor; a se mocăi; a se mocoși; a se moșmoni; a bichiri. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A migăli ≠ a se pripi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)