MIJLOCÍU, -ÍE, mijlocii, adj. 1. Care se găsește la mijlocul unei linii, al unei suprafețe, al unui spațiu etc. ◊ Deget mijlociu (și substantivat, n.) = deget care se află între arătător și inelar. 2. (Adesea substantivat) Care este al doilea dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia; mezin. 3. Care se situează între extrema superioară și cea inferioară în ceea ce privește dimensiunea, calitatea, valoarea etc.; de mijloc, potrivit, mediu2. 4. (Sport; în sintagmele) Categorie mijlocie (mare) (și substantivat, f.) = categorie de greutate la box, lupte și haltere, situată între semimijlocie și semigrea. Categorie mijlocie (mică) (și substantivat f.) = categorie de greutate care cuprinde sportivii între 67 și 71 kg la box și 68 și 73 kg la lupte. – Mijloc + suf. -iu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIJLOCÍU adj., s. 1. adj. potrivit. (De statură, de mărime ~.) 2. adj., s. (pop.) mezin, (reg.) mijlocin. (Fratele ~.) 3. adj. mediu. (De calitate, de vârstă ~.) 4. adj. v. mediocru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mijlocíu adj. m., f. mijlocíe; pl. m. și f. mijlocíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIJLOCÍU ~íe (~íi) 1) Care se află la mijloc (între două limite); de mijloc; mediu. Statură ~e. ◊ Deget ~ cel de al treilea deget, aflat între arătător și inelar. 2) pop. (despre frați) Care s-a născut între alți doi. /mijloc + suf. ~iu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
*Oriéntul Mijlocíu (-ri-en-) s. propriu n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink