MINAREÁ, minarele, s. f. (Înv.) Minaret. [Var.: minaré s. f.] – Din tc. minare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINAREÁ s. v. minaret.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
minareá s. f., art. minareáua, g.-d. art. minarélei; pl. minaréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MINÁRE1, minări, s. f. Acțiunea de a mina și rezultatul ei. – V. mina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINÁRE s.f. Acțiunea de a mina și rezultatul ei; punere, așezare de mine. ♦ (Fig.) Slăbire, nimicire. [< mina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
mináre s. f., g.-d. art. minării, pl. minări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink