Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MINÁT, -Ă, minați, -te, adj. 1. În care sau sub care s-au pus mine1 (2), cu mine1. 2. Fig. Ruinat, distrus; nimicit. – V. mina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINÁ, minez, vb. I. Tranz. 1. A așeza, a pune explozibile, mine1 (2) pe uscat sau în apă; a depune o încărcătură de exploziv într-o clădire, la un pod etc. în scopul aruncării lor în aer. 2. (Despre ape) A săpa, a roade un teren. ♦ (Fig.) A slăbi, a distruge (cu încetul); a măcina. – Din fr. miner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MINÁ ~éz tranz. (mine sau explozive) A pune pentru a arunca în aer. /<fr. miner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MINÁ vb. I. tr. 1. A așeza, a pune mine (în scop de distrugere). 2. (Fig.) A distruge, a slăbi, a nimici (cu încetul). [< fr. miner, it. minare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MINÁ vb. I. tr. a planta mine pe un teren sau într-o apă (în scop de distrugere). II. tr., refl. (fig.) a (se) slăbi, a (se) distruge (cu încetul), a (se) măcina. (< fr. miner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
A mina ≠ a demina
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
miná vb., ind. prez. 1 sg. minéz, 3 sg. și pl. mineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink