MÍNIM2, -Ă, minimi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are dimensiunile, durata, intensitatea, valoarea etc. cea mai mică; foarte mic, neînsemnat, neglijabil, minimal. 2. S. f. Spec. Cea mai mică valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcție sau o cantitate variabilă. ♦ Centru de joasă presiune atmosferică. 3. S. f. Categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. – Din lat. minimus, fr. minime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÍNIM1, minimuri, s. n. Minimum (2). ◊ Minim de trai = cantitate de bunuri și de servicii strict necesare întreținerii vieții unei persoane sau a unei familii, la un anumit grad de dezvoltare a societății. – Din minimum, prin apropiere de minim2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÍNIM, -Ă adj. Cel mai mic posibil; neînsemnat, foarte mic, neglijabil. // s.n. 1. Valoarea cea mai mică pe care o poate lua o mărime variabilă. 2. Centru de joasă presiune atmosferică. 3. Categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. [Cf. fr. minime, lat. minimus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÍNIM s.n. Limită inferioară în ceea ce privește cantitatea, calitatea etc. [Pl. -uri, var. minimum s.n. / < fr., lat. minimum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÍNIM, -Ă I. adj. cel mai mic (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); foarte mic; minimal. II. s. f. 1. valoarea cea mai mică, într-un interval, a unei variabile sau funcții. ◊ centru de joasă presiune atmosferică. 2. categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg. III. s. n. minimum (2). ♦ ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii. (< fr. minime, lat. minimus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MÍNIM adj., adv. 1. adj. minimal. (Sortiment ~.) 2. adv. v. strict.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÍNIM s. v. minimum.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Minim ≠ maxim
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mínim adj. m., pl. mínimi; f. sg. mínimă, pl. mínime
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mínim s. n., pl. mínimuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÍNIM1 ~ă (~i, ~e) Care este foarte mic (din punct de vedere al duratei, al intensității, al valorii etc.); extrem de mic; infim; infinitezimal. /<lat. minimus, fr. minime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÍNIM2 ~uri n. Valoare inferioară a unei mărimi variabile; limită inferioară; minimum. /Din minimum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
mínimă s. f., g.-d. art. mínimei; pl. mínime
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink