MINÍSTRU, miniștri, s. m. Înalt funcționar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister. – Din lat. minister, -tri, fr. ministre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINÍSTRU s.m. Membru al unui guvern care este însărcinat cu conducerea unui minister. [< fr. ministre, cf. lat. minister].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MINÍSTRU s. m. 1. membru al unui guvern care conduce un minister. 2. (bis.) preot. ♦ ~ general = superior general al ordinului călugărilor minoriți. 3. pastor al cultului protestant. (< fr. ministre, lat. minister)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MINÍSTRU s. (POL.) 1. (înv.) minister. (~ al justiției.) 2. ministru de externe = (în unele state) secretar de stat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
minístru (miníștri), s. m. – Membru al guvernului. Lat. minister (sec. XVIII), și apoi, din fr. ministre. – Der. minister, s. n., din fr. ministère; ministerial, adj., din fr. ministériel; ministeriabil, adj. (susceptibil de a ajunge ministru).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
minístru s. m., art. minístrul; pl. miníștri, art. miníștrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MINÍSTRU ~ștri m. Conducător al unui minister. ◊ Consiliu de ~ștri guvern. Prim-~ conducător al unui guvern. ~ plenipotențiar agent diplomatic de rang inferior celui de ambasador. /<lat. minister, ~tri, fr. ministre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
Consiliul de Miniștri (Guvernul) [liu pron. lĭu] s. propriu m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
prim-minístru s. m., art. prim-minístrul; pl. prim-miníștri, art. prim-miníștrii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
PRIM-MINÍSTRU s. (POL.) cancelar, premier. (În unele state ~ul se numește cancelar sau premier.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prim-minístru s. m., art. prim-minístrul/prímul-minístru; pl. prim-miníștri, art. prim-miníștrii/prímii-miníștri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
prim-viceprim-minístru s. m. (sil. -prim-), art. prim-viceprim-minístrul; pl. prim-viceprim-miníștri, art. prim-viceprim-miníștrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink