MINTÍE, mintii, s. f. (Reg.) 1. Haină lungă, de obicei îmblănită. 2. Anteriu (preoțesc). – Cf. scr. mantija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINTÍE s. v. anteriu, reverendă, sutană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mintíe s. f., art. mintía, g.-d. art. mintíei; pl. mintíi, art. mintíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink