MINÚSCUL, -Ă, minusculi, -e, adj., s. f. 1. Adj. De dimensiuni (foarte) reduse, (foarte) mic, infim; miniatural. 2. Adj., s. f. (Literă) mică, de rând, folosită în mod obișnuit în interiorul cuvintelor. – Din lat. minusculus, fr. minuscule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINÚSCUL, -Ă adj. De dimensiuni reduse; (foarte) mic. // s.f. Literă mică. [Cf. fr. minuscule, lat. minusculus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MINÚSCUL, -Ă I. adj. de dimensiuni (foarte) mici. II. s. f. literă mică, de rând. (< fr. minuscule, lat. minusculus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MINÚSCUL adj. 1. v. infim. 2. (TIPOGR.) mic. (Literă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Minuscul ≠ majuscul
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
minúscul adj. m., pl. minúsculi; f. sg. minúsculă, pl. minúscule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MINÚSCUL ~ă (~i, ~e) Care are dimensiuni reduse; de proporții mici; miniatural; pitic. /<lat. minusculus, fr. minuscule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MINÚSCULĂ s. (TIPOGR.) literă mică. (Scris cu ~e.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Minusculă ≠ majusculă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
minúsculă s. f., g.-d. art. minúsculei; pl. minúscule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink