MINÚȚIE s. f. (Livr.) Minuțiozitate. ♦ ◊ Loc. adv. Cu minuție = amănunțit, minuțios, meticulos. [Acc. și: minuțíe] – Din fr. minutie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINUȚÍE s.f. (Liv.) Minuțiozitate. [Gen. -iei, var. minuțiune s.f. / cf. fr. minutie, lat. minutia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MINÚȚIE s. f. minuțiozitate. (< fr. minutie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MINÚȚIE s. v. atenție, grijă, meticulozitate, migală, migăleală, minuțiozitate, scrupulozitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
minúție s. f. (sil. -ți-e), art. minúția (sil. -ți-a), g.-d. art. minúției; pl. minúții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink