MINȚITÓR, -OÁRE, mințitori, -oare, adj. (Rar) Care minte; înșelător, amăgitor. – Minți + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mințitór adj. m., pl. mințitóri, f. sg. și pl. mințitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink