MIOCÉNIC, -Ă, miocenici, -ce, adj. Care ține de miocen, privitor la miocen; miocen (2). [Pr.: mi-o-] – Din it. miocenico.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIOCÉNIC, -Ă adj. Miocen. [Pron. mi-o-. / cf. fr. myocénique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MIOCÉNIC adj. v. miocen.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miocénic adj. m. (sil. mi-o-), pl. miocénici; f. sg. miocénică, pl. miocénice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink