MIORÁR, miorari, s. m. (Reg.) Cioban care îngrijește mioarele și miorii. [Pr.: mi-o-] – Mior + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
miorár s. m. (sil. mi-o-), pl. miorári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink