MIRÁBIL, -Ă, mirabili, -e, adj. (Livr.) Minunat; extraordinar. – Din lat. mirabilis, it. mirabile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIRÁBIL, -Ă adj. (Rar) De mirat, extraordinar, minunat. [< it. mirabile, cf. lat. mirabilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MIRÁBIL, -Ă adj. extraordinar, minunat. (< lat. mirabilis, it. mirabile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MIRÁBIL adj. v. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mirábil adj. m., pl. mirábili; f. sg. mirábilă, pl. mirábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink