MIRALÁI, miralai, s. m. Ofițer care comanda un regiment în armata turcă. – Din tc. miralay.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
miralái s. m., pl. miralái, art. miraláii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink