MIRUIÁLĂ, miruieli, s. f. Miruit1. [Pr.: -ru-ia-] – Mirui1 + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIRUIÁLĂ s. v. miruire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miruiálă s. f., g.-d. art. miruiélii; pl. miruiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink