MISTACOCÉT, -Ă, mistacoceți, -te, adj., subst. 1. Adj., s. m. (Pește) fără dinți. 2. S. n. (La pl.) Specie de cetacee asemănătoare balenei; (și la sg.) animal din această specie. – Din fr. mystacocètes.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MISTACOCÉT, -Ă I. adj. (despre pești) fără dinți. II. s. n. pl. subordin de cetacee fără dinți: balene. (< fr. mystacocète/s/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mistacocét adj. m., s. m., s. n., pl. mistacocéți; f. sg. mistacocétă, pl. mistacocéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MISTACOCÉTE s.n.pl. Specie de cetacee fără dinți, reprezentate prin balene: (la sg.) animal din această specie. [Sg. mistacocet, -ă. / < fr. mystacocètes, cf. gr. mystax – mustață, ketos – cetaceu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink