MISTAGÓG, mistagogi, s. m. Preot din antichitate care iniția pe cineva în misterele religioase; p. ext. epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde în adâncul lucrurilor, de a cunoaște aspectele ascunse ale realității. – Din fr. mystagogue.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MISTAGÓG s.m. Preot inițiator în mistere la vechii greci. ♦ (P. ext.) Epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde aspectele ascunse ale realității. [Cf. fr. mystagogue].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MISTAGÓG s. m. (ant.) preot inițiator în mistere; (p. ext.) om înzestrat cu puterea de a pătrunde aspectele ascunse ale realității. (< fr. mystagogue)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mistagóg s. m., pl. mistagógi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink