MÍSTIC, -Ă, mistici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparține misticismului, care se referă la misticism; care vădește misticism. 2. S. m. și f. Adept al misticismului. 3. Adj. Care are un înțeles ascuns; care rămâne neînțeles; inexplicabil pe cale rațională; secret, tainic. ◊ Testament mistic = testament secret. 4. S. f. Totalitatea orientărilor și practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică (1); p. ext. misticism. – Din fr. mystique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÍSTIC, -Ă adj. 1. Stăpânit de misticism. 2. Ascuns, neștiut, tainic. // s.m. și f. Adept al misticismului. [Cf. fr. mystique, lat. mysticus – ascuns].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÍSTIC, -Ă I. adj. 1. stăpânit de misticism. 2. ascuns, neștiut, tainic. II. s. m. f. adept al misticismului. III. s. f. orientare în cadrul religiei sau gândirii filozofico-religioase care afirmă posibilitatea contactului direct sau comuniunii între om și divinitate; misticism. (< fr. mystique, gr. mystikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
místic adj. m., s. m., pl. místici; (persoană) f. sg. místică, pl. místice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÍSTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de misticism; propriu misticismului. Idei ~ce. 2) (despre persoane) Care vădește misticism; cu manifestări de misticism. 3) Care conține o taină; plin de mister; tainic; misterios; enigmatic. /<fr. mystique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÍSTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al misticismului. /<fr. mystique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink