MISTRÍE, mistrii, s. f. Unealtă de zidărie formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel și un mâner, cu care se întinde mortarul pe zid. – Din ngr. mistri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MISTRÍE s. (TEHN.) (reg.) maia, mala, mălaucă, palmă, teslă, (înv.) maian. (~ zidarului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mistríe (íi), s. f. – 1. Unealtă de zidărie. – 2. (Arg.) Briceag de bărbierit. – Mr. mistrie, megl. mistriiă. Ngr. μυστρί, din gr. μύστρον „lingură” (Berneker, II, 62; Tiktin; Vasmer, Gr., 99; Rosetti, II, 65); cf. alb. mistri, bg., sb., cr. mistrija.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mistríe s. f., art. mistría, g.-d. art. mistríei; pl. mistríi, art. mistríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MISTRÍE ~i f. Unealtă de zidărie constând dintr-o placă de oțel de diferite forme, prevăzută cu un mâner. /<ngr. mistri
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink