MITITELÚȚ, -Ă, mititeluți, -te, adj. Diminutiv al lui mititel. – Mititel + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mititelúț adj. m., pl. mititelúți; f. sg. mititelúță, pl. mititelúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink