MITOCÁNCĂ, mitocance, s. f. Femeie mojică, vulgară; bădărancă. – Mitocan + suf. -că.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MITOCÁNCĂ s. bădărancă, mahalagioaică, maha-lagiță, mârlancă, mojică, țoapă, țopârlancă, (peior.) țață.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mitocáncă s. f., g.-d. art. mitocáncei; pl. mitocánce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MITOCÁNCĂ ~ce f. Femeie cu apucături grosolane. /mitocan + suf. ~că
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink