MITUIÁLĂ, mituieli, s. f. Mituire; (concr.) mită. [Pr.: -tu-ia-] – Mitui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MITUIÁLĂ s. v. mituire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MITUIÁLĂ s. v. mită, șperț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mituiálă s. f., g.-d. art. mituiélii; pl. mituiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink