MITUITÓR, -OÁRE, mituitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește. [Pr.: -tu-i-] – Mitui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mituitór s. m. (sil. -tu-i-), pl. mituitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MITUITÓR ~i m. Persoană care mituiește; om care dă mită. [Sil. -tu-i-] /a mitui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
mituitoáre s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. mituitoárei; pl. mituitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink