MIȘÉLNIC, -Ă, miselnici, -ce, adj. (Rar) 1. De mișel (1); lamentabil; umilitor, degradant. 2. Care dovedește slăbiciune, lașitate; josnic; mârșav, mișelesc. – Mișel + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mișélnic adj. m., pl. mișélnici; f. sg. mișélnică, pl. mișélnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink