MIȚUIÁLĂ, mițuieli, s. f. (Rar) Mițuire. [Pr.: -țu-ia-] – Mițui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mițuiálă s. f., g.-d. art. mițuiélii; pl. mițuiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink