MOBILITÁTE, mobilități, s. f. 1. Capacitatea de a fi mobil (1), de a se mișca, de a-și schimba locul sau poziția; proprietatea de a fi mișcat, deplasat. ♦ Ușurință în mișcări; vioiciune, degajare, naturalețe (a mișcărilor). ♦ Capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, de a exterioriza stările sufletești. ♦ Instabilitate, nestatornicie. 2. Capacitate de a se schimba, de a se transforma. – Din fr. mobilité, lat. mobilitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOBILITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi mobil. 2. Faptul de a trece cu ușurință de la o dispoziție sufletească la alta. ♦ (Fig.) Nestatornicie; nestabilitate. ♦ Ușurința de a-și schimba expresia feței, a figurii. 3. Mobilitatea populației = schimbare a unor caracteristici ale populației (domiciliul, profesiunea, clasa socială) în decursul unei perioade ca urmare a influenței diferiților factori social-economici. [Cf. fr. mobilité, lat. mobilitas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MOBILITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi mobil. 2. faptul de a trece cu ușurință de la o dispoziție sufletească la alta. ◊ capacitate a feței de a-și schimba expresia. ◊ (fig.) nestatornicie. 3. schimbare, transformare, variabilitate. (< fr. mobilité, lat. mobilitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MOBILITÁTE s. 1. (înv.) mișcăciune. (Însușirea unui corp mobil sau ~.) 2. v. instabilitate. 3. mobilitate funcțională v. labilitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Mobilitate ≠ imobilitate, stabilitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mobilitáte s. f., g.-d. art. mobilității; pl. mobilități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MOBILITÁTE ~ăți f. Caracter mobil; motricitate. /<fr. mobilité, lat. mobilitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink