Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
MÓBILĂ, mobile, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect (cu destinație practică precisă) care servește la amenajarea unei locuințe, a unei instituții etc. și care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea. ♦ (La sg.; colectiv) Mobilier. – Din fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÓBILĂ s.f. Lucru care servește la amenajarea unei locuințe. ♦ (Col.) Mobilier. [Cf. it. mobile, fr. meuble].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÓBILĂ s. f. 1. obiect care servește la amenajarea unei locuințe. ◊ (col.) mobilier. 2. (herald.) orice piesă în alcătuirea unei steme, a unui scut. (după it. mobile, fr. meuble, germ. Möbel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MÓBILĂ s. v. mobilier.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
móbilă s. f., g.-d. art. móbilei; pl. móbile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se mișcă, se deplasează sau care poate fi mișcat, deplasat. ◊ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S. n. Corp în mișcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care își schimbă ușor expresia; care este mereu în mișcare. 4. S. n. Cauză determinantă a unei acțiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. și: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOBILÁ, mobilez, vb. I. Tranz. A aranja, a înzestra o încăpere, o locuință cu mobilă. – Din mobilă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERPÉTUUM MÓBILE subst. 1. Sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar, care ar fi capabil să funcționeze neîncetat, efectuând lucru mecanic sau producând energie, fără să primească energie din exterior sau consumând numai din energia termică a unui singur corp, fără a se afla în contact și cu un alt corp mai rece decât primul. 2. Denumire dată unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate cu ritm rapid, alcătuite din note scurte și de valoare egală, a căror succesiune repetată lasă impresia unei mișcări continue. – Loc. lat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MOBILÁ ~éz tranz. (încăperi, locuințe etc.) A înzestra cu mobilă; a completa cu mobilierul necesar. /Din mobilă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MOBÍL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care se mișcă sau care poate fi mișcat; mișcător. Bunuri ~e. Trupe ~e. 2) Care este în continuă schimbare; instabil; schimbător; variabil. 3) fig. (despre față) Care își schimbă mereu expresia. 4) (despre ochi) Care se mișcă mereu. /<fr. mobile, lat. mobilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MOBÍL2 ~e n. 1) Factor ce determină desfășurarea unei acțiuni; impuls; imbold. 2) Corp în mișcare. /<fr. mobile, lat. mobilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÓBILĂ ~e f. 1) Fiecare dintre obiectele care servesc la amenajarea unei locuințe. 2) (cu sens colectiv) Ansamblu de obiecte necesare pentru amenajarea unei încăperi. [G.-D. mobilei] /<fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MOBÍL, -Ă adj. 1. Care se mișcă sau se poate mișca. 2. Schimbător, nestatornic. ♦ (Despre fața omului) Care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) care este în continuă mișcare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi moțiune3 [în DN]. // s.n. Cauză determinantă a unei acțiuni; motiv. // (Și în forma mobili-, mobilo-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „care nu este fix”, „mobil”, „mișcător”. [Cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MOBILÁ vb. I. tr. A aranja o cameră, o locuință etc. cu mobila necesară. [< mobilă, după fr. meubler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MOBÍL1, -Ă I. adj. 1. care se mișcă sau se poate mișca. 2. schimbător, nestatornic; versatil. ◊ (despre fața omului) care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) în continuă mișcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi moțiune2. II. s. n. 1. corp în mișcare. 2. cauză determinată a unei acțiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MOBIL2(O)-, -MOBÍL elem. „mobil, mișcător”. (< fr. mobil/o/-, -mobile, cf. lat. mobilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MOBILÁ vb. tr. a aranja o cameră, o locuință cu mobila necesară. (după fr. meubler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MOBÍL adj., s. 1. adj. v. volant. 2. adj. v. mobiliar. 3. s. v. cauză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Mobil ≠ fix, imobil, neclintit, stabil, statornic, nemobil, neschimbător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mobíl1 s. n., pl. mobíle/mobíluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mobíl2 (jur. și móbil) adj. m., pl. mobíli; f. sg. mobílă, pl. mobíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mobilá vb., ind. prez. 1 sg. mobiléz, 3 sg. și pl. mobileáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
perpétuum móbile s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)