MOCĂNCÚȚĂ, mocăncuțe, s. f. Diminutiv al lui mocancă. – Mocancă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOCĂNCÚȚĂ s. v. țărancă, țărăncuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mocăncúță s. f., g.-d. art. mocăncúței; pl. mocăncúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink