MODALITÁTE, modalități, s. f. 1. Procedeu, mijloc, metodă folosită în vederea realizării unui scop; mod (1), manieră. 2. (Log.) Determinare a caracterului necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăți. – Din fr. modalité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MODALITÁTE s.f. 1. Fel, chip, mod de a face sau de a prezenta ceva. 2. (Log.) Criteriul de diferențiere a judecăților după gradul lor de certitudine. 3. Caracterul unei fraze muzicale determinat de raportul de intervale dintre sunetele componente. [Cf. fr. modalité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MODALITÁTE s. f. 1. procedeu, mod de a face, de a prezenta ceva. 2. (log.) criteriu de diferențiere a judecăților după gradul lor de certitudine. 3. caracterul unei fraze muzicale determinat de raportul de intervale dintre sunetele componente. (< fr. modalité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MODALITÁTE s. 1. v. mod. 2. v. regim.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
modalitáte s. f., g.-d. art. modalității; pl. modalități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MODALITÁTE ~ăți f. 1) Mod de a acționa în vederea realizării unui anumit scop; manieră; procedeu; metodă; mijloc. 2) log. Caracter necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăți. 3) gram. Atitudine, apreciere a vorbitorului față de cele comunicate. /<fr. modalité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink