MODESTÍE s. f. Însușirea de a fi modest (1); lipsă de îngâmfare. – Din lat. modestia, fr. modestie, it. modestia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MODESTÍE f. Caracter modest; lipsă de îngâmfare. [G.-D. modestiei] /<lat., it. modestia, fr. modestie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MODESTÍE s.f. Însușirea de a fi modest; simț, sentiment care ne face să nu exagerăm valoarea ideilor și a acțiunilor noastre. [Gen. -iei. / < fr. modestie, it., lat. modestia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MODESTÍE s. f. 1. însușirea de a fi modest (1); sfială. 2. simplitate. (< lat., it. modestia, fr. modestie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MODESTÍE s. 1. (înv.) smerenie. (Un om plin de ~.) 2. simplicitate, simplitate, (înv.) prostie, prostime. (~ condiției cuiva.) 3. simplicitate, simplitate, sobrietate. (~ în îmbrăcăminte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Modestie ≠ aroganță, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, lăudăroșenie, trufie, vanitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
modestíe s. f., art. modestía, g.-d. art. modestíei; pl. modestíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink