Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MOLÁ2 s. f. (Turcism înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOLA1 interj. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! – Din tc. mola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOLÁ3, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÓLA2 s. m. „peștele lună”, lung până la 2 m și greu până la 1000 kg, din mările Europei occidentale. (< fr. môle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MOLÁ1 vb. tr. (mar.) a elibera complet o parâmă din locul unde a fost legată. (< fr. moler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
molá s. f. – Titlu onorofic pentru demnitarii turci. Tc. mola, din arab. maula (Eguilaz 465; Șeineanu, III, 81; Lokotsch 1448). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
móla interj. – Lasă, dă drumul! It. molla, prin intermediul tc. mola (Scriban). Termen marinăresc.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
molá s. f., art. moláua, g.-d. art. molálei; pl. molále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
móla interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
molá vb., ind. prez. 1 sg. moléz, 3 sg. și pl. moleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÓLĂ s. f. tumoare în uter, după fecundare, împiedicând dezvoltarea fătului. (< fr. môle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mólă (med.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink