Dex molete

MOLÉTE¹, moleți, s. m. (Pop.) 1. Larva morarului (2), de forma unui vierme solzos de culoare gălbuie sau cafenie, care trăiește în făină de grâu. 2. Boală de copii care se manifestă prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. [Var.: molét s. m.] – Din bg. molec.

MOLÉTE², (1, 2) moleți, s. m., (3) molete, s. n. 1. S. m. (Iht.; reg.) Molan. 2. S. m. (Reg.) Numele mai multor specii de conifere. 3. S. n. Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului. – Moale + suf. -ete.

MOLÉTE s. 1. (ENTOM.) vierme de făină, (pop.) sfoiag, (Olt. și Ban.) surdomaș. (~le este larva morarului.) *2. (MED.) (Olt.) surdomaș. (~le este o boală de copii.)

MOLÉTE s. v. brad, grindel, molan, molid, molie, pin, vin.

moléte (pește, arbore) s. m., pl. moléți

MOLÉTĂ, molete, s. f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțuită, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport. – Din fr. molette, germ. Molette.

MOLÉTĂ s.f. 1. Unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, folosită pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. Roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. [< fr. molette, germ. Molette].

MOLÉTĂ s. f. 1. unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. (< fr. molette, germ. Molette)

MOLÉTĂ s. (TEHN.) randalină.

moleáță, moléțe, s.f. (înv.) 1. moleșeală. 2. lucru moale. 3. nume de plantă.

molétă s. f., pl. moléte

moléte/molét (larvă, insectă, boală de copii) s. m., pl. moléți

moléte/molét (tumoare la cai) s. n., pl. moléte