MOLÍTVĂ, molitve, s. f. 1. (În ritualul Bisericii ortodoxe) Rugăciune (citită de preot pentru iertarea păcatelor, în împrejurări speciale); p. ext. oficierea acestei rugăciuni. 2.(Înv.) Termen de reverență folosit față de clerici. [Var.: molítfă, molíftă s. f.] – Din sl. molitva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOLÍTVĂ s. v. închinare, închinăciune, rugă, rugăciune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
molítvă s. f., g.-d. art. molítvei; pl. molítve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MOLÍTVĂ ~e f. (în biserica ortodoxă) Rugăciune rostită de preot în anumite împrejurări (la botez, la înmormântare etc.). [G.-D. molitvei] /<sl. molitva
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
!molíftă/ (înv.) molítvă s. f., g.-d. art. molíftei/molítvei; pl. molífte/molítve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink