MONÁRC s. m. v. monarh.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONÁRC s.m. v. monarh.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONÁRH, monarhi, s. m. Conducător suprem al unei monarhii; suveran. [Var.: (înv.) monárc s. m.] – Din ngr. monárhis, germ. Monarch.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONÁRH ~i m. Conducător absolut al unei țări; rigă; rege; suveran; împărat. /<ngr. monárhis, germ. Monarch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MONÁRH s.m. Conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. [Var. monarc s.m. / < fr. monarque, gr. monarchos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONÁRH s. (POL.) 1. v. rege. 2. v. domnitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monárh s. m., pl. monárhi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink