MONÁSTIC, -Ă, monastici, -ce, adj. Mănăstiresc. ♦ De călugăr, propriu călugărului; călugăresc. – Din fr. monastique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONÁSTIC, -Ă adj. Mănăstiresc. ♦ Monahal. [< fr. monastique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONÁSTIC, -Ă adj. mănăstiresc. ◊ propriu călugărilor. (< fr. monastique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MONÁSTIC adj. v. călugăresc, mănăstiresc, monahal, monahicesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monástic adj. m., pl. monástici; f. sg. monástică, pl. monástice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de mănăstire; referitor la mănăstire; mănăstiresc. 2) Care ține de călugări; propriu călugărilor; călugăresc. /<fr. monastique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink