MONÍST, -Ă, moniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține monismului, privitor la monism. 2. S. m. șif. Adept al monismului. – Din fr. moniste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONÍST, -Ă adj. Privitor la monism, propriu monismului. // s.m. și f. Adept al monismului. [< fr. moniste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monismului. (< fr. moniste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
moníst adj. m., s. m., pl. moníști; f. sg. monístă, pl. moníste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de monism; propriu monismului. /<fr. moniste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MONÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al monismului. /<fr. moniste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink