MONOARTICULÁR, -Ă, monoarticulari, -e, adj. (Anat.) Cu o singură articulație. [Pr.: -no-ar-] – Din fr. monoarticulaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOARTICULÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la o singură articulație. [Cf. fr. monoarticulaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
monoarticulár adj. m., pl. monoarticulári; f. sg. monoarticuláră, pl. monoarticuláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink