MONOBLÓC, (1) adj. invar., (2) monoblocuri, s. n. 1. Adj. invar. Care este constituit dintr-o singură piesă, dintr-o singură bucată. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau sistem tehnic format dintr-un singur bloc nedemontabil. – Din fr. monobloc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOBLÓC adj. invar., s.n. (Dispozitiv, organ de mașină) compus dintr-un bloc care nu se poate demonta. [Cf. fr. monobloc].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOBLÓC adj. inv., s. n. (dispozitiv, organ de mașină) dintr-un bloc nedemontabil. (< fr., engl. monobloc)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monoblóc adj. invar. (sil. -bloc)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
monoblóc s. n. (sil. -bloc), pl. monoblócuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOBLÓC ~uri n. Dispozitiv de mașină constând dintr-un singur bloc (care nu se poate demonta). /<fr. monobloc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink