MONOCLORURÁT, -Ă, monoclorurați, -te, adj. (Chim.; despre substanțe, compuși, molecule) Care are un atom de clor apărut prin clorurare. – După fr. monochloré.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOCLORURÁT, -Ă adj. (despre substanțe, compuși, molecule) cu un atom de clor apărut prin clorurare. (după fr. monochloré)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monoclorurát adj. m., pl. monocloruráți; f. sg. monoclorurátă, pl. monocloruráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink