MONOCULTÚRĂ, monoculturi, s. f. 1. Sistem de cultivare a aceleiași plante mai mulți ani în șir pe același teren. 2. Predominare a plantațiilor de un anumit fel, în cadrul unei țări, al unei regiuni etc. – Din fr. monoculture.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOCULTÚRĂ s.f. Asolament în care aceeași plantă se cultivă mai mulți ani în șir pe acelați loc. ♦ Predominare a unei singure culturi agricole, caracteristică marilor plantații de cafea, cacao etc. [< fr. monoculture].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOCULTÚRĂ s. f. 1. sistem de cultivare permanentă pe un teren a unui singur soi de plante. 2. predominare a unei singure plantații (de cafea, cacao etc.). (< fr. monoculture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monocultúră s. f. → cultură
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOCULTÚRĂ ~i f. 1) Cultivarea unei plante timp de mai mulți ani pe același teren. 2) Cultură agricolă care predomină într-o regiune. ~ de trestie de zahăr. /<fr. monoculture
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink