MONÓDIC, -Ă, monodici, -ce, adj. (Muz.) Care este specific monodiei, de monodie. – Din fr. monodique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONÓDIC, -Ă adj. (muz.) specific monodiei; pe o singură voce. (< fr. monodique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monódic adj. m., pl. monódici; f. sg. monódică, pl. monódice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink