MONOGÁMIC, -Ă, monogamici, -ce, adj. Monogam. – Din fr. monogamique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOGÁMIC, -Ă adj. (Rar) Monogam. [< fr. monogamique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOGÁMIC adj. v. monogam.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monogámic adj. m., pl. monogámici; f. sg. monogámică, pl. monogámice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOGÁMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de monogamie; propriu monogamiei. /<fr. monogamique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink