MONOGENÉTIC, -Ă, monogenetici, -ce, adj. Conform cu monogeneza, de monogeneză. – Mono- + genetic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la monogeneză. [Cf. fr. monogénétique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la monogeneză. (< fr. monogénétique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monogenétic adj. → genetic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink