MONOLÍTIC, -Ă, monolitici, -ce, adj. Privitor la monolit; de monolit. ♦ Fig. Bine închegat, unitar. – Din fr. monolithique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la monolit, de monolit. ♦ (Fig.) Bine închegat, omogen. [< fr. monolithique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOLÍTIC, -Ă adj. de monolit. (< fr. monolithique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MONOLÍTIC adj. monolit. (Monument ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MONOLÍTIC adj. v. omogen, unitar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monolític adj. m., pl. monolítici; f. sg. monolítică, pl. monolítice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink