MONOMAHÍE s.f. Luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. [Gen. -iei. / < fr. monomachie, cf. gr. monos – unic, mache – luptă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOMAHÍE s. f. luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. (< fr. monoma-chie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monomahíe s. f., art. monomahía, g.-d. art. monomahíei; pl. monomahíi, art. monomahíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink