MONOPLEGÍE, monoplegii, s. f. Paralizie localizată la un singur membru al corpului sau la un singur mușchi. – Din fr. monoplégie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a unui singur membru. [Gen. -iei. / < fr. monoplégie, cf. gr. monos – unic, plege – lovitură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOPLEGÍE s. f. paralizie a unui singur membru al corpului. (< fr. monoplégie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
monoplegíe s. f. (sil. -ple-), art. monoplegía, g.-d. art. monoplegíei; pl. monoplegíi, art. monoplegíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOPLEGÍE ~i f. Paralizie a unui singur membru. /<fr. monoplégie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink