MONOSILÁB, -Ă, monosilabi, -e, adj., s. n. și f. (Cuvânt) format dintr-o singură silabă. – Din fr. monosyllabe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOSILÁB, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) compus dintr-o singură silabă. [< fr. monosyllabe, cf. lat. monosyllabus, gr. monosyllabos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOSILÁB, -Ă adj., s. n. (cuvânt) monosilabic; unisilab. (< fr. monosyllabe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MONOSILÁB adj. v. monosilabic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monosiláb adj. m., pl. monosilábi, f. sg. monosilábă, pl. monosilábe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
monosiláb s. n. /monosilábă s. f., pl. monosilábe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOSILÁB ~ă (~i, ~e) (despre cuvinte) Care constă dintr-o singură silabă; monosilabic. /<fr. monosyllabe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink