MONOSILÁBIC, -Ă, monosilabici, -ce, adj. Care are o singură silabă; format din monosilabe. ♦ (Despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă. – Din fr. monosyllabique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MONOSILÁBIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Cu o singură silabă; (despre limbi) format din cuvinte monosilabe. [Cf. fr. monosyllabique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MONOSILÁBIC, -Ă adj. (despre cuvinte) cu o singură silabă. ◊ (despre limbi) format din monosilabe; unisilabic. (< fr. monosyllabique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MONOSILÁBIC adj. (LINGV.) monosilab, (rar) unisilab, unisilabic. (Cuvânt ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
monosilábic adj. → silabic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MONOSILÁBIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre cuvinte) Care constă dintr-o singură silabă; monosilab. 2) (despre limbi) Care conține, mai ales, cuvinte cu o singură silabă. /<fr. monosyllabique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink